A venit.Se pare ca ii lipsesc la fel de mult cat imi lipseste...A schimbat nebuneste vagoane,trenuri pana a ajuns tocmai la timp pentru a-mi spune buna dimineata.Prezenta lui mi-a parut asemenea unui vis:il atingeam,ii vorbeam si vroiam,in acele clipe de multumire,de fericire intensa, sa opresc timpul,sa blochez nisipul din clepsidra..E greu sa il vad plecand,dar acum inteleg ca totul e asemenea unei roti de caleasca,roata ce se invarte mereu si mereu pana ajunge la destinatie...vor fi mereu intalniri calde,despartiri chinuitoare pana vom fi unul si acelasi,pana vom fi legati pe vesnicie...si ce bine suna cuvantul vesnicie alaturi de el.Nimic nu ma mai sperie,nimic nu ma inspaimanta..Zambesc acum..inca ii mai simt atingerea,mireasma....bratul lui protector imi strange talia puternic..Inchid ochii,sunt cu el din nou...
